Dubla amenintare a schimbarilor climatice si a pandemiei globale a facut ca fictiunea post-apocaliptica sa devina un gen de fictiune incontestabil de infloritor si popular.

De la cartea The Road, de Cormac McCarthy, la Station Eleven, de Emily St. John Mandel, ca sa nu mai vorbim de nenumarate altele, autorii nu obosesc sa isi imagineze ce se intampla dupa sfarsitul lumii asa cum o stim noi – si se pare ca nici cititorii nu s-au saturat sa citeasca despre asta.

Pentru fiecare noua evocare a vietilor noastre moderne date peste cap de incendii, inundatii si seceta, intrebarea relevanta nu este daca cea mai recenta lucrare post-apocaliptica este bine scrisa, ci daca noul intrat in aceasta categorie este aditional. In cazul romanului City of Orange, al autorului premiat de SF David Yoon, raspunsul nu este simplu.

Rasturnarea de situatie a cartii fata de configuratia post-apocaliptica familiara consta in faptul ca personajul principal nu-si poate aminti nimic. Adam Cheung se trezeste in mijlocul pustietatii. Isi aminteste doar ca se afla pe Pamant. Nu-si aminteste cum il cheama, daca are o familie, cu ce se ocupa sau, poate cel mai important, cum a ajuns lumea sa se indrepte spre o viata normala.

Adam este Tom Hanks in Castaway, dar nu si Wilson, desi exista o cioara vorbitoare. Adam trebuie sa gaseasca apa, sa o fiarba si sa caute hrana. Adam isi petrece o mare parte din carte reconstituindu-si trecutul prin intermediul unor flashback-uri, in timp ce isi da seama cum sa supravietuiasca. Istoria lui este una tragica. Inainte de apocalipsa, sotia si copilul sau mic au fost ucisi intr-un accident de masina, fiind loviti din spate in timpul unui control in trafic de o masina care a condus politia intr-o urmarire de mare viteza. Flashback-urile, menite sa faca existenta preapocaliptica a lui Adam relatabila pentru cititori, incep sa para mai putin decat suma partilor lor pe masura ce cartea avanseaza. Pana in a doua jumatate a romanului, nu aflam prea multe informatii noi despre familia lui Adam, ci doar ca Adam este inca in doliu.

Cu toate acestea, naratiunea nu raspunde la aceasta intrebare. Adam nu are nimic de-a face cu apocalipsa, iar apocalipsa nu are nimic de-a face cu pierderea familiei sale. Metafizica neglijarii de catre umanitate a responsabilitatii sale pentru supravietuirea planetei nu este abordata tematic sau prin intermediul personajelor cartii.

Abia cand Adam intalneste un adolescent pe nume Clay, romanul incepe sa serveasca unele surprize. Baiatul locuieste intr-o casa model alimentata cu energie solara, cu jocuri video si cablu de baza. Clay da drumul la stiri pentru a-i arata lui Adam ca apocalipsa pe care el o crede ca s-a produs s-ar putea sa nu se fi produs pentru toata lumea de pretutindeni. Cand mama lui Clay apare cu o duba pentru a-si duce fiul acasa la sora ei, devine clar ca, pentru unii, lumea ar putea fi in regula.